Se vorbeste in toate mediile (politice, de afaceri si in presa mainstream), tot mai mult in ultima vreme, de nevoia urgenta de digitalizare. In plina era a tehnologiilor moderne care penetreaza tot mai mult aproape cvasitotalitatea aspectelor vietii private, economice dar si politice, nevoia de adaptare la trendurile, ritmurile si noile coordonate impuse de acestea au devenit o problema nu doar de avansare si modernizare ci chiar de evitare a pericolului de a cadea in irelevanta si ineficienta.
La nivel global, pe intreaga planeta, in ritmuri diferite, desigur, digitalizarea are loc ca o necesitate de integrare in cadrele infrastructurii stabilite de noile tehnologii. Acestea nu doar ca preiau de la om sarcini care altadata, in trecutul nu foarte indepartat, erau realizate manual si repetitiv, dar pot chiar crea singure deja intregi procese specifice, complet automate, care nu au nevoie de interventia unor persoane.
Este suficient sa ne gandim la serviciile de internet banking, sau la botii de comunicare implementati de unele dintre aceste institutii financiare care inlocuiesc nevoia de prezenta fizica sau interactiune intre angajati si clienti pentru rezolvarea unor probleme de la cele mai simple, mergand pana chiar la analiza si acordarea de credite pana la o anumita limita. Ghiseele virtuale ale bancilor au eliminat astfel nevoia de angajati care sa se ocupe de rezolvarea acestor operatiuni simple iar clientii nu mai au nevoie decat de un telefon inteligent, o conexiune la internet si o aplicatie specifica pentru a interactiona cu banca unde au conturile.
Exemplul de mai sus este doar unul din multitudinea de cazuri care demonstreaza nivelul de eficienta si confort pe care digitalizarea il poate aduce atunci cand este implementata la un nivel complet in cadrul unei ramuri economice, asa cum este cea a serviciilor bancare. Insa tehnologia care a declansat aceasta veritabila revolutie digitala nu modifica paradigma doar in domenii singulare, sau anumite ramuri ale economiei (finante, productie, etc.). Schimbarile majore se fac deja simtite plenar si global in intregul mod de interactiune sociala dar si in relatiile de munca si interactiunile cu institutiile.
Noile metode care azi transforma deja piata muncii prin feluri care nu mai demult decat acum cativa ani nu erau decat o posibilitate a viitorului indepartata – munca in sistem remote, platformele online de realizarea diverselor proiecte la care pot lucra angajati din diverse locatii si chiar tari diferite, instrumentele de colaborare live, online ce beneficiaza de servere de gazduire VPS in cloud au dus la o flexibilitate fara precedent in organizarea muncii. Se modifica deja intreaga filozofie a relatiilor munca – angajat – angajator – bani, iar procesul este in faza accelerata de desfasurare.
In acest context, digitalizarea, atat a statului, ca intreg, cu toate institutiile componente, cat si a mediului privat, care deja are un avans considerabil in acest sens, nu mai este o chestiune optionala sau doar de viitor.
Cuprins
1. Digitalizarea Romaniei – stadiul actual al implementarii noilor tehnologii si locul ocupat in clasamentul european
2. Ce este si ce inseamna digitalizarea serviciilor publice?
3. Digitalizarea societatii romanesti in anasamblu – premisele existente
1. Digitalizarea Romaniei – stadiul actual al implementarii noilor tehnologii si locul ocupat in clasamentul european
Intr-un context mai larg, cadenta impusa de schimbarile tehnologice a modificat fundamental si ireversibil mediul de business si a ajuns in chiar tesatura de “fibre” care alcatuieste societatea umana ca intreg. In unele societati mai avansate de pe Planeta se prefigureaza chiar unele semne ale unei potetiale ere post-digitale.
Digitalizarea inseamna progres si crestere, sume de ordinul trilioanelor de dolari fiind deja cheltuite la nivel global pentru trecerea la digitalizare. Este deja un fapt recunoscut ca fiecare industrie care beneficiaza de acest trend in care operatiunile si relatiile sunt complet digitalizate sau cel putin imbunatatite din acest punct de vedere, va genera o crestere cu mult superioara modelelor clasice de functionare.
Uniunea Europeana, al carei membru cu drepturi depline este si Romania incepand din 2007, nu beneficiaza inca pe deplin de tehnologiile avansate pentru a le folosi in inovare si a ramane competitiva pe o piata globala aflata deja in proces de schimbare. Initiativele europene de nivel inalt lansate cu cativa ani in urma tintesc sa dea impuls digitalizarii statelor membre dar nu pot suplini efortul autoritatilor nationale din fiecare stat membru. Din acest punct de vedere, progesul in cadrul concertului european de state este inegal, unele neavand inca o strategie nationala in aceasta privinta si nu au luat inca masuri deosebite in acest scop.
Romania detine una din cele mai bune infrastructuri de internet nu doar din Europa ci chiar din lumea, indicele vitezei sau latimii de banda situand tara pe locul 3 mondial in urma doar a alte doua state – mult mai mici – Singapore si Hong Kong. De asemenea, industria IT din Romania este unul din pilonii fundamentali ai economiei ajungand sa depaseasca, in unii ani ai raportarilor bugetare, la cifre de afaceri si venituri alte sectoare industriale clasice.
Paradoxal insa, Romania se afla pe antepenultimul loc din clasamentul european in ceea ce priveste digitalizarea, ocupand un deloc onorant loc 26 din 28 de state analizate de statistica Comisiei Europene.
Problemele si factorii care au dus la aceasta situatie paradoxala au o natura complexa iar combinarea lor a dus la rezultatele deloc multumitoare din prezent. Acesti factori tin, in principal, de:
- Subfinantarea sistemelor de educatie si cercetare de-a lungul mai multor ani consecutiv care a creat premisele unei alfabetizari digitale reduse in ansamblul populatiei dar si la lipsa de sanse de aparitie a noilor idei valoaroase cu potential de exploatare in domeniu. Lipsa de investitii in cercetare a condus la trimiterea in cvasi irelevantă a domeniului de referinta romanesc in concertul european.
- Lipsa de viziune si neaplicarea unei strategii unitare la nivel guvernamental in ceea ce priveste digitalizarea au condus la progrese disparate si crearea a doar cateva “insule digitale” in ansamblu, fapt care este total insuficient pentru obtinerea unor rezultate bune. Investitiile in digitalizare nu inseamna doar achizitia de echipamente si tehnologii ci atragerea sistemului de cercetare-dezvoltare si congruenta acestuia cu scopurile urmarite.
- Lipsa de personal specializat si inalt calificat la nivel guvernamental este un alt impediment in domeniul digitalizarii Romaniei in ansamblu. Desi nivelul de salarizare al functionarilor publici in Romania este unul generos, nu acelasi lucru se intampla in cazul specialistilor IT angajati in sectorul public, care sunt mult mai atrasi de nivelurile de salarizare din mediul privat si, evident, se orienteaza catre o cariera in aceasta directie.
Desigur mai pot fi mentionate si alte cauze care au condus la rezultatele cel putin modeste inregistrate de Romania in domeniul digitalizarii, cauze care pot include, intr-o enumerare ce nu are pretentia de a fi exhaustiva, lipsa de intelegere a fenomenului global in domeniul IT si a transformarilor pe care le produce, nivelul de saracie destul de ridicat care nu permite unui bun procent din populatie sa fie mereu conectata la internet de mare viteza, rezistenta naturala a aparatului functionaresc in fata potentialelor amenintari aduse de transformarile disruptive ale unei digitalizari avansate.
Totusi, chiar si in aceste conditii vitrege, se fac unii pasi catre cresterea procentului de digitalizare.
2. Ce este si ce inseamna de fapt digitalizarea serviciilor publice?
Transformarea digitala a industriei si a serviciilor publice nu inseamna doar achizitia de echipamente noi si moderne sau apelarea la operarea datelor de pe servere dedicate rapide si sigure, ori implementarea tehnica de sisteme IT de ultima ora. Mai degraba, acest concept presupune introducerea de noi mijloace prin care se poate profita de oportunitatile oferite de noile tehnologii si de a regandi toate aspectele ce privesc procesele de afaceri sau cele ale administratiei publice.
Desigur, s-au facut cativa pasi catre imbunatatirea proceselor in ceea ce priveste relatia diverselor autoritati publice cu cetatenii. De la inceput trebuie mentionat ca primele efecte ale unei digitalizari, intr-un grad cat mai mare, ale administratiei publice se pot traduce in:
- Timp salvat pentru cetateni in interactiunea lor cu statul
- Eficienta in procesele administrative
- Transparenta in activitatea autoritatilor de stat
Astfel, unii din pasii esentiali catre digitalizare au fost repezentati de implemenarea unor portaluri unice pentru plata taxelor si impozitelor care au redus, intr-o oarecare masura, cozile si timpul piedut in fata ghiseelor fizice ale autoritatilor centrale si locale. De asemenea, exista unele progrese in depunerea documentatiilor si obtinerea diverselor autorizatii sau avize in regim exclusiv online, fapt care, din nou, aduce o imbunatatire in relatia cetateanului cu autoritatea.
Insa toate aceste schimbari nu sunt inca unitare. Existenta unor baze de date disparate aflate in administrarea unor institutii diferite care nu comunica in mod automat intre ele, sau chiar a unor departamente din interiorul unor entitati publice aflate in aceeasi situatie fac ca demersurile de digitalizare sa fie destul de ingreunate.
Digitalizarea serviciilor publice inseamna, de fapt, cresterea capacitatii si posibilitatilor de a face mai usoara viata oamenilor, dar are implicatii profunde si asupra mediului de afaceri. O relatie mai simpla, mai eficienta si mult mai prietenoasa intre autoritate si mediul de business aduce beneficii imediate prin cresterea gradului de efervescenta. Mediul economic, in ansamblu, devine mult mai atractiv si conduce la investitii si inovari in toate domeniile.
Digitalizarea serviciilor publice inseamna si intarirea capacitatii adminstrative a statului in mod global. Nu inseamna doar o colectare mai buna a taxelor si impozitelor dar si eficientizarea maximala a cheltuielilor banilor publici a utilizarii resurselor umane si a stoparii si diminuarii coruptiei.
3. Digitalizarea societatii romanesti in anasamblu – premisele existente
Perioada imediat urmatoare va fi de o importanta deosebita pentru obiectivul digitalizarii statului in ansamblu, a institutiilor acestuia dar si a economiei in general.
In aceasta perspectiva, Autoritatea pentru Digitalizarea Romaniei promite transpunerea in realitate a unui numar de proiecte ce variaza de la dezvoltarea uneltelor si a cadrului pentru dezvoltarea conceptului de e-guvernare, pana la sisteme de centralizare si administrare a bazelor de date din someniile sanatatii sau ale starii civile.
Proiectele au, toate, la baza, ideea de a reduce interactiunile costisitoare in termeni de timp si stres intre institutii publice si intre acestea si cetateni. Cadrul pe care aceste proiecte se pot implementa exista deja, Romania fiind recunoscuta deja la nivel mondial ca una din tarile cu cea mai buna infrastructura de internet in banda larga iar accesul la acest tip de servicii precum si la hosting de calitate fiind unul cu cele mai scazute costuri din lume.
Raman insa de rezolvat o multitudine de alte probleme, dintre care, cea mai problematica poate fi considerata educarea unei paturi cat mai largi a populatiei in utilizarea noilor tehnologii si introducerea acestora in viata de zi cu zi. Desigur, acest lucru este legal, indisolubil, si de nivelul general de trai care, in ciuda rezultatelor economice pozitive raportate, nu se afla la un nivel spectaculos care sa permita orientarea intereselor unei mari parti din populatie din sfera asigurarii traiului zilnic catre invatare si achizitii de tehnologie.
In concluzie, digitalizarea ramane prioritatea esentiala de actiune atat pentru administratia publica, cat si pentru mediul de afaceri, atingerea unui grad cat mai inalt de acoperire fiind o premisa esentiala pentru progresul accelerat al societatii in ansamblu si pentru recuperarea ceva mai rapida a decalajelor fata de statele dezvoltate.
